”Lăcomia dă mereu de fundul sacului” (Care Santos, Încăperi ferecate).
Acest nou studiu de caz încearcă să devoaleze practicile abuzive ale unor executori judecătorești.
Practicile descrise mai jos reprezintă, în opinia autorilor, reale escrocherii multiplicate la scară națională și patentate cu scopul spolierii debitorilor picați în mrejele unor personaje nărăvite.
Descrierea situației
Preambul
În această analiză nu vom aborda problema abuzului săvârșit de CN prin sancționarea repetată a aceleiași fapte în scopul perceperii nelegale a tarifului de despăgubire de 28 de Euro, întrucât problema merită un studiu de caz separat.
Obiectul acestei analize îl reprezintă metodele prin care creditorul CN și executorul agreat au reușit să fenteze cuantumul maxim al onorariilor impuse executorilor judecătorești și să marcheze gol după gol în vistieria debitorului năucit de inventivitatea trișorilor.
1. În 19.02.2016, dl. PM primește o înștiințare de la bancă referitoare la înființarea unei popriri asupra conturilor sale.
După verificarea adresei de poprire, dl. PM constată că împotriva sa au fost instrumentate nu mai puțin de 21 de dosare de executare silită de către același executor (BEJ TF), la cererea aceluiași creditor (CN).
1.1. Comunicarea tuturor adreselor de poprire către bănci s-a făcut la aceeași dată, iar titlurile executorii sunt reprezentate de o serie de procese-verbale de contravenție încheiate în perioada 2011-2012 și, evident, necomunicate către pretinsul contravenient.
1.2. Din probatoriu rezultă că, la BEJ TF, s-au înregistrat, la cererea aceluiași creditor, CN, 21 dosare de executare împotriva aceluiași debitor, PM.
Toate cele 21 de dosare de executare au fost deschise în baza unor procese verbale de constatare a aceleiași pretinse contravenții: circulația pe drumurile publice fără o rovinietă valabilă.
1.2.1. Cu ocazia fiecăruia dintre cele 21 dosare de executare, executorul a perceput repetitiv 3 (trei) tipuri de onorarii, separat de cheltuielile de executare reprezentate de taxe de timbru, taxe poștale etc.
Cele 3 tipuri de onorarii regăsite invariabil în toate procesele-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare sunt următoarele:
- ”onorariu de executare”;
- ”întocmirea actelor de executare”;
- ”consultații în legătură cu constituirea dosarului”.
Spre exemplu, nu mai puțin de 9 (nouă!) cereri de executare silită au fost ticluite și înregistrate la executor în aceeași zi (30.03.2011), la cererea aceluiași creditor, împotriva aceluiași debitor.
Executorul TF i-a acordat creditorului în aceeași zi 9 consultații juridice identice și a încasat 9 onorarii pe această temă; de asemenea, dna TF a încasat de 9 ori în aceeași zi onorariul ”de executare” și onorariul ”pentru întocmirea actelor de executare”. Cine ar fi crezut că zilele de primăvară pot genera recolte așa mănoase …
Nu excludem posibilitatea ca abordările de acest gen să explice lipsa licitațiilor publice pentru atribuirea dosarelor de executare silită inițiate de CN.
1.3. Așadar, tragem concluzia că reprezentantul CN a avut nevoie într-o singură zi de 9 consultații identice, ca să nu mai vorbim despre totalul de 21 de dosare de executare silită, în cadrul cărora a primit aceeași consultanță de fiecare dată.
1.4. Desigur, putem înțelege faptul că omul a fost însetat de cunoștințe juridice și s-a adăpat de la izvorul cunoașterii, aka dna executor TF, prima pe numele său, dar apreciem că meditațiile sale sau cursurile la seral nu ar trebui, totuși, să fie sponsorizate de debitori.
De altfel, observând obstinația sa în solicitarea consultațiilor juridice, nu am fi prea uimiți dacă, la o ”lucrare de control”, acest ingenuu mandatar al CN ar răspunde ”J’ai oublié mon cahier à la maison”…
2. Dacă avocatura este o stare de spirit, înseamnă că poate fi exercitată de oricine are chef
2.1. Acordarea de consultații juridice nu se regăsește printre atribuțiile executorului judecătoresc, astfel cum sunt acestea reglementate de art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti.
2.2. Este adevărat că un ordin emis de un fost ministru al justiției lipsit de tact menționează în termeni ciudați onorariile maxime pentru consultații acordate în legătură cu constituirea dosarului de executare, dar acest act normativ generează niște complicații majore:
2.2.1. Acordarea de consultații juridice este prima dintre activitățile specifice profesiei de avocat, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar o hotărâre de guvern nu poate să modifice o lege organică.
2.2.2. De altfel, activitatea executorilor nu se poate suprapune activității exercitate de avocați, așa cum nici avocații nu sunt îndreptățiți să efectueze acte de executare după bunul plac.
2.2.3. în acest context, trebuie amintită decizia nr. 15/2015 a ÎCCJ, pronunțată într-un recurs în interesul legii, care a statuat că: ”Fapta unei persoane care exercită activităţi specifice profesiei de avocat în cadrul unor entităţi care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituie infracţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi prevăzută de art. 348 Cod penal”.
2.2.4. Probabil că această dispută iscată inutil se va tranșa prin revocarea sau anularea actului normativ secundar (Ordinul nr. 2550/C/2006 emis de Ministerul Justiției) aflat în vădit conflict cu Legea nr. 51/1995.
2.3. Chiar dacă am admite posibilitatea ca executorul judecătoresc să acorde consultații juridice, ne-am afla tot în fața unui abuz din partea executorului, întrucât, cu excepția cazului în care mandatarul CN are capacitatea de memorare a unei amibe, este limpede că aceste consultații juridice identice și repetitive au avut caracter pur formal, adică au avut ca unic scop extorcarea unor sume de bani consistente din patrimoniul debitorilor.
Astfel, acest procedeu a fost inventat pentru eludarea prevederilor legale privind stabilirea onorariilor de către executor (art. 39 din Legea nr. 188/2000).
2.4. Și mai grav este că această extorcare este posibilă cu largul concurs al CN, societate comercială pe acţiuni, cu capital integral de stat, de interes strategic naţional, ce desfășoară activităţi de interes public naţional.
2.4.1. Poate că e momentul să ne întrebăm de câte mii de consultații juridice a avut nevoie CN de-a lungul activității sale pentru a deschide dosare de executare pentru lipsa rovinietelor și ce sume de bani au fost impuse abuziv debitorilor pentru aceste consultații …
2.5. De altfel, dacă plecăm de la premisa că nici măcar o persoană cu IQ-ul lui Forrest Gump nu ar avea nevoie de repetarea instrucțiunilor de câteva mii de ori pentru a executa o sarcină simplă (constituirea unui dosar de executare), singura concluzie care se impune este aceea că ne aflăm în prezența unui abuz vădit al executorului judecătoresc.
3. Conflictul de interese meschine
Cu vaga senzație că fluierăm în biserică (experiența nu ne recomandă ca specialiști în penal … și nici noi nu avem intenția să o facem) ne punem întrebarea dacă nu cumva fapta descrisă se circumscrie noțiunii de conflict de interese.
3.1. Conflictul de interese presupune că funcționarul public obține foloase materiale ca o consecință a unui act îndeplinit de acesta sau ca urmare a participării la luarea unei decizii, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu.
Or, încasarea unor sume pentru consultațiile juridice oferite în legătură cu constituirea dosarelor de executare pare să se încadreze destul de bine în ipoteza descrisă mai sus.
3.2. Astfel, onorariul executorului este perceput pentru întreaga activitate de executare silită, fără a fi susceptibil de divizare, iar costul actelor de executare este inclus, în actuala reglementare, în onorariul său, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin O.M.J. nr. 210/2001, şi în coordonatele stabilite de art. 670 alin. (3) C. proc. civ (Octav-Lucian Păun, http://www.juridice.ro/460581/calcularea-si-actualizarea-creantei-in-faza-executarii-silite.html).
3.3. Or, în cazul de față, dna executor TF a realizat practic o multiplicare a onorariului prin impunerea unor sume (”onorarii de executare”, ”consultații juridice”, ”onorarii pentru întocmirea actelor de executare”) ce nu îi erau datorate pentru serviciul îndeplinit (activitatea de executare).
3.3.1. În conformitate cu art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:
a) pentru creanţele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;
3.4. După cum ați intuit deja, în cazul dosarelor de executare silită analizate, cheltuielile de executare sunt mult mai mari decât însăși creanța de recuperat. Ba mai mult, în cazul unor sume identice, respectiv suma de 28,00 euro, se percep onorarii diferite de către același executor (389,04 lei; 503,95 lei; 377,16 lei).
3.5. Nu ne așteptăm ca afirmațiile noastre să fie primite de parcă am fi coborât de pe muntele Sinai cu Tablele Legii în mâini și cu adevărul suprem revelat, dar un simplu calcul aritmetic demonstrează fără putință de tăgadă abuzul săvârșit în speță:
- Creanțele aferente celor 21 dosare de executare au o valoare de 888 euro (3.951 lei);
- Pentru recuperarea acestora, dna executor TF a pretins cheltuieli de executare de 8.519,84 lei;
- Raportat la valoarea prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000, executorul ar fi putut percepe un onorariul maxim de 395 lei, adică 10% din valoarea creanței.
În concluzie, dna executor TF a reușit prin diverse tertipuri să încaseze o remunerație de 21 ori mai mare decât onorariul la care era îndreptățită conform Legii nr. 188/2000.
În plus, remunerația încasată de dna executor TF este de 2,2 ori mai mare decât însăși creanța pusă în executare.
4. Profesiunea mea, abuzul
4.1. În speță, emiterea încheierilor și a actelor de executare s-a făcut de către executor cunoscând faptul că titlurile de creanță sunt prescrise, că unele dosare de executare sunt chiar perimate, că debitorului nu i-au fost comunicate titlurile executorii pentru a le putea ataca în instanță.
4.2. Executorul judecătoresc a omis că este un organ auxiliar al justiţiei, care lucrează din ordinul acesteia şi sub controlul ei. Actele încheiate de acesta sunt acte de autoritate publică, el îndeplinind un serviciu public.
4.3. Legalitatea activităţii de executare îndeplinită de executorul judecătoresc este asigurată de Legea 188/2000 prin consacrarea, în cadrul dispoziţiilor generale cuprinse în art. 5 şi 6 din lege, a principiului înfăptuirii activităţii, în condiţiile legii, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor şi terţilor.
4.4. În mod evident, în activitatea sa, executorul judecătoresc ar trebui să fie imparţial, dar această imparțialitate nu mai poate fi asigurată în condițiile în care acesta acordă consultații juridice în legătură cu dosarul de executare, întrucât se transformă în ”avocat” al acestuia.
4.5. În încheiere, mai trebuie menționat că toate faptele descrise mai sus au fost posibile și ca urmare a încălcării art. 654 alin. (5) NCPC, care arată că, ”în cazul executărilor silite aflate pe rolul aceluiaşi executor, conexarea se va dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părţilor, dispoziţiile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător”.
Încălcarea acestei dispoziții legale are o explicație simplă: conexarea dosarelor de executare ar fi produs un scurtcircuit în modus operandi, întrucât ar fi fost imposibil ca executorul să justifice perceperea de 21 de ori a unor onorarii pentru consultații juridice și pentru întocmirea actelor de executare
De vreme ce suntem niște firi optimiste și ne dorim un happy-end, încheiem în această notă cu o parafrază aproape rezonabilă: Lăcomia dă mereu de fundul sacului. Și de belele penale. Hopefully.
Petre Piperea
Partener, Piperea și Asociații
Andrada Popescu
Avocat, Piperea și Asociații
Notă: Autorii îi mulțumesc dlui avocat Adrian Manole pentru sprijinul competent acordat la redactarea acestui material.