1.Cred că o grămadă de lume ar trebui să pună mâna pe Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) și să reînvețe sensurile adevărate, naturale, ale cuvintelor. În oceanul…

Extremist, adjectiv  (Despre transcuvinte, tatuaje mentale și subrutine cu care să ne ferim de ele)

Extremist, adjectiv (Despre transcuvinte, tatuaje mentale și subrutine cu care să ne ferim de ele)

 

 

1.Cred că o grămadă de lume ar trebui să pună mâna pe Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) și să reînvețe sensurile adevărate, naturale, ale cuvintelor. În oceanul de confuzie stârnită de transcuvintele pe care le utilizează social media azi, cu intenția clară de a picta în clar-obscur moral întreaga lume, o recapitulație a conotațiilor propriu-zise ale cuvintelor este neapărat necesară.

Notă intermediară: cuvântul „transcuvânt” nu există în mod natural, nu reflectă și nu numește nimic din ceea ce există natural sau este cultural și istoric dobândit. Este un rezultat al meta-limbajului dezvoltat de teoreticienii și birocrații „nouvorbei”, arma principală a „culturii anulării”, azi infinit mai eficientă decât în distopiile scrise înainte sau după cel de-al doilea război mondial (1984, Minunata lume nouă, Fahrenheit 451). Transcuvântul este cuvântul care, în mod natural și normal, exprimă un fapt, o acțiune, o însușire, o emoție sau o idee dar care se indentifică drept opusul sau alterarea acestora. De exemplu, Libertatea este sclavie. Ignoranța este putere. Războiul este pace. Fratele cel Mare vă privește și vă ocrotește pe toți. Individul nu există, există doar stupul, mușuroiul sau roiul.

 

2. Am să vă dau mai jos câteva exemple de transcuvinte.

(i) Controversat = în privința căruia există controversă (=discuție în contradictoriu asupra unor probleme de principiu). Discutabil, litigios.

Controversat nu înseamnă dubios, de neîncredere, ci ne-tranșat definitiv.

Controversat face referință la principii, adică la reguli fundamentale, morale sau juridice.

Nu este nimic controversat în a afirma principii și a le urma, atrăgând și altora atenția asupra valorii și utilității lor, pentru a le urma.

Un om care nu fură, nu plagiază, nu corupe, nu activează în conflict de interese, nu induce în eroare în interes material și nu își vinde onoarea pentru onoruri nu are nimic controversat.

(ii) Conspiraționist = persoană care participă la o conspirație, adică, la o activitate de uneltire împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice.

Persoana care dezvăluie o astfel de conspirație este orice, dar nu un conspiraționist.

Multe nenorociri au fost evitate sau neutralizate prin dezvăluirea unor conspirații.

Teoreticienii conspirației, dacă nu sunt mânați de rele-intenții, sunt oameni mult mai atenți la ceea ce ni se întâmplă decît restul populației și sunt, pur și simplu, instrumente ale democrației.

În schimb, persoanele care fac o profesie din vânarea unor „teoreticieni ai conspirației” au un rol de-a dreptul malefic într-o democrație, întrucât, pe de o parte, activitatea lor intensă și agitatoare camuflează conspirațiile și uneltirile reale iar, pe de altă parte, determină „arderea pe rug” a ereticilor, obligând indirect restul populației la reticență și supunere.

Cea mai mare și mai rea conspirație (uneltire) a lumii noastre este transformarea știrilor oficiale și a pseudo-științei obligatorii, canonice, în religie. Este autostrada cu 5 benzi pe sens către tiranie ineluctabilă, auto-generată la nesfârșit.

(iii) Extremist = adjectiv, înseamnă ceva „care privește ideile și faptele împinse la extrem”. Substantivul extremist îl desemnează pe cel „care depășește limitele normale” sau pe cel care practică extremismul (= atitudinea politică, mișcarea sau curentul care urmăresc, prin măsuri violente sau radicale, să impună idei extreme, opinii exagerate sau soluții „finale”, de tipul celor naziste sau staliniste).

De regulă, soluțiile „finale” ale extremismului se referă la un grup indeterminat de oameni, toți „vinovați” față de extremiști pentru simplu fapt că își permit să existe sau, după caz, pentru că nu se supun căii „drepte”, impuse de extremiști.

Așadar, extremist este cel care gândește și se comportă a-normal.

Extremist este:

– anti-natalistul, care consideră cî omul este o ființă nocivă pentru Pământ și celelalte specii viețuitoare pe Pământ și, de aceea, nu trebuie lăsat să se mai înmulțească, ci să îmbătrânească și să depopuleze rapid Pământul,

– ciudatul care își lipește palmele cu super-glue de asfaltul încins sau care aruncă vopsea peste tablourile de inestimabilă valoare culturală din marile muzee are lumii,

– bizarul care ține lecții de morală și diversitate în public, în fundul gol, decorat cu panaș multicolor și cu paiete lucitoare, pretinzând tuturor să îi urmeze calea, că de nu …

– oficialitatea birocratică decisă, pentru „siguranța noastră”, se ne închidă în casă, în spitale sau în spatele măștii și al gardurilor de sârmă și să ne oblige să devenim insectivori, nespălați cu lunile și pregătiți pentru euthanasie imediat ce împlinim 60 de ani.

Extremist este și cel care, cu toți banii din lume, cu toată mass-media la picioare, cu toată social media asmuțită asupra „dușmanilor”, vrea să ne impună soluția lor finală, cum ar fi opacizarea cerului cu praf de cretă sau pictarea în alb a minim 2% din suprafața Terrei.

Extremiști sunt și triștii și nefericiții tatuați mental care se văd pe ei în raiul pseudo-științei și al știrilor oficiale, iar pe noi, ceilalți, supuși damnațiunii veșnice în iadul științific.

Nu este extremist cel care pledează pentru (revenirea la) normalitate, pentru familie, pentru viitorul asigurat prin copii, pentru demnitate umană, pentru un trai decent, pentru libertate și rațiune. Nu este extremist cel care refuză să se supună nebuniei colective a științei transformate în religie și a noii inchiziții a „faptelor verificate”.

Nu este extremist cel care știe și acceptă că este loc sub soare pentru orice ființă simțitoare, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

(iv) Nebun = care suferă de o boală mintală; lipsit de judecată dreaptă, de rațiune; care nu are limite, margini, măsură.

Nu este nebun cel care gândește, are principii și ține cont de morală, de credință, de suferințele și de pierderile altora.

Nu este nebun cel care este cumpătat în virtutea relației emoționale cu Dumnezeu și nici cel care I se supune lui Dumnezeu, rămânând nesupus față de stăpânii lumești.

Este, însă, nebun cel care ia decizii iraționale. Este nebun inclusiv cel care ia decizia irațională de supunere față de autoritate. Este nebun cel care se orientează în viață după idei absurde, după prejudecăți, clișee și etichete după tatuaje mentale. Este nebun cel care face același lucru în mod repetat, așteptând să obțină alte rezultate.

Este un nebun periculos cel care se crede Napoleon sau Cezar și ia decizii iraționale, absurde sau ilegitime care afectează un mare număr de oameni, sub cuvânt că are un scop măreț.

(iv) Prost = care este lipsit de inteligență, fără minte, fără judecată, fără știință de carte.

Prost este și naivul, adică cel care se încrede ușor, lăsându-se manipulat de simpli escroci sau de profesioniștii persuasiunii.

Prost este și cel care gândește superficial, în clișee, calificând oamenii după etichetele puse de alții, la fel cum „judecă” filmele după titlu sau cărțile după copertă.

În limbaj filosofic, prost este cel care a rămas încremenit în proiect, care nu a mai evoluat mental și emotional dincolo de vârsta copilăriei.

În concepția lui Socrate, prost este mai ales cel care NU știe că NU știe.

În limbajul actual, prost este și cel care își tatuează mental cuvinte ca știință & știri oficiale sau cel care își pune online și pe social media avataruri simbolizând ideologii la modă și, de pe această poziție de persoană care a atras atenția asupra sa, își imaginează că știe (deși nu știe nimic) și își mai și arogă dreptul de a-l sataniza pe cel care diferă, privilegiul de a-l arde pe rug pe cel care cercetează în loc să creadă și căderea morală de a-l lapida pe cel care hulește „știința & știrile oficiale”. Prost este cel care o ironiza pe o fostă candidată la președinția Românie că nu știe cu exactitate formula de calcul a ariei cercului, dar care rupea motorul de căutare al google pentru a afla instant formula, pentru a se simți deștept și dotat cu atributele științei și preciziei matematice.

Nu este prost cel care are știință de carte și poate raționa singur, poate lua decizii libere, poate asuma răspunderi proprii, poate duce la bun sfârșit o activitate sau un complex de acțiuni, singur sau în echipă cu alții, fără să arunce în aer sau să incendieze cartierul.

Nu este prost cel care refuză clișeele și tatuajele mentale.

Nu este prost cel care se străduie mereu să râmână în lumina.

3. La final, să vă spun o povestioară despre transcuvinte și tatuaje mentale generatoare de prostire individuală sau în masă.

O leoaică gestantă, fiind înfometată, a ieșit la vânătoare. Din motive de slăbiciune specifică stării de gestație, a fost ucisă cu coarnele de un bivol. Cu toate acestea, un pui al leoaicei a rămas în viață. Puiul a fost crescut de o oaie, care l-a integrat, ca orice mama-oaie bună, care se respectă, în turma de oi. Leul adoptat de oaie, deși a crescut și a ajuns să arate ca un leu, se comporta ca o oaie. Nu doar că deprinsese abilitatea de a fi ierbivor, iar nu carnivor, dar a învățase chiar și să comunice cu celelalte oi, prin zgomotele specifice oilor. Ba chiar își făacuse o coafură rasta coamei de leu, pentru a nu speria restul oilor cu aspectul său. Într-o zi, turma de oi a fost “vizitată” de un leu terț. Văzându-l pe leul turmei, leul – prădător l-a întrebat, în limbajul leilor, ce este cu el în acea turmă și de ce nu îl ajută la vânătoarea de oi. Leul turmei nu i-a răspuns decât cu o behăitură, ascunzându-se imediat în turmă, de frică de a nu fi mâncat, la fel cum făcuseră mereu toate celelalte oi în caz de atac al prădătorilor. Leului – prădător nu i-a venit să creadă ceea ce vede. După ce s-a îndepărtat de turmă, reanalizând imaginile cu coama de leu coafată rasta, leul – prădător s-a întors la leul turmei, ca să îl convingă de realitatea naturală a faptului că este un leu, carnivor și prădător, iar nu o oaie. în ciuda opoziției, l-a luat cu forța din turmă și l-a obligat să se uite fix în luciul apei, ca să vadă cum arată și să descopere cu proprii ochi că este identic cu leii, iar nu asemănător cu oile.

Și atunci leul – vegan a putut oberva că, de fapt, era un leu care doar se identifica cu o oaie.

Era o transoaie, care trebuia să devină un transleu și, la loc, un leu.