O știre care ar fi trebuit să provoace un imens scandal, aruncată ca din întâmplare pe un site de știri, a rămas neobservată: cică lichidatorul Astra Asigurări ar fi reușit…

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter
S-a pus praful, în mod nemeritat, pe dosarul de faliment al Astra Asigurări

S-a pus praful, în mod nemeritat, pe dosarul de faliment al Astra Asigurări

O știre care ar fi trebuit să provoace un imens scandal, aruncată ca din întâmplare pe un site de știri, a rămas neobservată: cică lichidatorul Astra Asigurări ar fi reușit deosebita perfomanță să găsească un cumpărător pentru portofoliul de contracte ale debitorului, acelea care încă mai sunt în vigoare; vânzarea afacerii, în intregime, a eșuat; treaba a mai eșuat odată, cu aceeași entitate în poziția de administrator special, dar ASF nu s-a supărat – a decis să numească zisa entitate și lichidator. Așa cum rezulta din link-ul de mai jos, prețul pe care ar urma să îl achite fericitul cumpărător este de-a dreptul imens: 50 de mii de euro.

 KPMG este aproape de un transfer reusit al portofoliului Astra Asigurari. Pretul: in jur de 50.000 de euro

De precizat că totalul datoriilor Astra Asigurări este de peste un miliard de euro (4,5 mld lei), adică de 20.000 de ori mai mare decât acest „preț”.

În afară de acest portofoliu, Astra Asigurări nu mai are alte active valoroase, întrucât acestea au fost externalizate din timp, înainte de administrarea specială sau, după caz, erau imobile luate cu chirie. Creanțele debitorului Astra Asigurări contra propriilor creditori (sub 100 de milioane de euro) sunt imposibil de recuperat, fiind vorba de debitori în faliment sau în pragul falimentului. Ca să vedeți ce fel de debitori are Astra Asigurări, luați câteva exemple: Hotelul Rex din Mamaia, închis de mulți ani pentru un incendiu provocat în intenția de a încasa asigurarea, grupul de presă Medien Holding, care deține publicațiile România Liberă și Academia Cațevencu, plus alte societăți din grupul Adamescu, în insolvență sau pe acolo… Iar acțiunea în raspundere contra foștilor patroni ai Astra Asigurări nu are nicio șansă – toata averea acestora este sub sechestrul pus de DNA, pentru diverse fapte de arme ale unor războinici ai lumii astrale ce se respectă cu Maybach-uri placate cu aur pe interior (ca să nu bată la ochiul vulgului).

De ce ne interesează această afacere?
Două entități de importanță sistemică au, în acest dosar, creanțe cumulate de peste 3 mld lei, iar aceste creanțe au soarta tuturor creanțelor chirografare (negarantate) – se vor stinge ca urmare a închiderii falimentului.

Este vorba de o banca și de o entitate publică.
Entitatea publică în chestiune este menită a garanta plata asigurărilor consumatorilor, entitate deținută și controlata de ASF: se numeste Fondul de Garantare a Asiguraților (cu ce este populată această institutie, în stilul BNR și al Curții de Conturi, este o altă discuție, de făcut cu altă ocazie).
Creanța Fondului de Garantare a Asiguraților contra Astra Asigurări: cca 707 mil lei (cca 175 mil euro). Dacă nu sunt active sau alte lichidități, această creanță se șterge. Pierderea o vom suporta noi toți.
Fondul se ocupă cu o chestiune care ar trebui să fie excepțională (deși, în prezent, e cam regulă în domeniul asigurărilor): dacă o societate de asigurări intră în faliment, Fondul plătește în locul acesteia asigurările celor care dețineau polițe emise de societatea falită. Atenție: nu este vorba de efectele viitoare ale poliței, ci de efectele întâmplate înainte de faliment, adică de daunele deja constatate. Pentru viitor, deținătorii polițelor, deși, probabil, aveau contracte pe termen lung, trebuie să iși caute alt asigurator. Alți bani, altă distracție.

Dar nu acest lucru este cel mai grav.
Consecința plății acestor sume către asigurați, în locul defunctei Astra Asigurări este dublă. Dacă intră și alte societăți în faliment, Fondul nu prea mai are bani, așa că este absolut necesară refacerea fondului. Iar asta se realizează prin creșterea contribuției la Fond a societăților de asigurare rămase pe piață. Această creștere a contribuției ridică valoarea minimă a polițelor, mai ales a celor de tip RCA (asigurări obligatorii de răspundere civila auto) și a celor de tip PAD (asigurări obligatorii pe case). Costurile fiecăruia dintre cei care au o casă sau o mașină, dar mai ales, costurile transportatorilor de marfă, cresc exponențial. De aceea, transportatorii ies în stradă, amenințând cu blocarea drumurilor naționale și cu înghețarea economiei (fără transport, nu exista comerț). Pentru a se evita riscul sistemic sever ce ar rezulta de aici se pregatește o ordonanță de guvern prin care aceste costuri vor fi ajustate sau suportate de guvern, din bani publici. Pentru cei care au conceput această OUG, riscul sistemic sever nu este modul defectuos în care ASF a supravegheat și controlat piața și nici măcar neregulile cu iz penal aferente administrării speciale și falimentului Astra, ci reacția „imprevizibilă” a populației și a camionagiilor. De aceea, până și în acest domeniu, și, concret, până și în acest caz de faliment unde ar trebui să existe niște răspunderi penale ale celor care au cauzat falimentul, cei ce plătesc la sfarșitul zilei, suntem tot noi, consumatorii și contribuabilii, și nu autorii fraudelor, greșelilor, ai conflictelor de interese și ai descărcării de datorii consecutive falimentului.

Că tot veni vorba de această expresie cu celebritate negativă ce-i aparține dlui van Groningen: până la sfarșitul zilei, și pierderile rezultate din greșelile și incompetanța managerială din bankingul românesc, fie el și cu management expat, tot noi le plătim.

Ca și mulți alți nătângi din banking, Raiffeisen a făcut un biznis aproape exclusiv cu Astra Asigurări în afacerile sale de credit ipotecar: a obligat aproape toți clienții care aveau credite ipotecare să încheie polițe de asigurare a imobilelor cu Astra Asigurări, fără să iși fi pus vreodată problema dacă Astra Asigurări este sau nu exploatată în condiții comerciale neriscante, normale. Raiffeisen a vândut în trecut 12 mii de credite ipotecare cu asigurări la Astra Asigurări. În prezent, se considera că mai sunt încă în vigoare cca 6000 de astfel de polițe. Dacă nu vor fi preluate de fericitul căștigător al „portofoliului” vândut de lichidator cu 50 de mii de euro, înseamnă că și aceștia vor fi nevoiți să cumpere alte polițe, mult mai scumpe, ca așa-i în tenis.
Deși este foarte activă atunci când este vorba de a explica riscul sistemic sever al legii dării în plată și în a cere de la Statul român despăgubiri pentru expectații de pierdere din constiturea de provizioane pentru ipoteza în care va lua în plată imobilele ipotecate, în acest domeniu, unde riscul e clar, precis cuantificabil, concentrat pe un grup de societăți care iși făcea de cap pe piața de mulți ani de zile, Raiffeisen nu și-a pus niciun moment problema evanescenței asigurării contractate cvasi-exclusiv cu Astra Asigurări.

În acest domeniu, Raiffeisen îi întrece, însă, pe toți nătângii din banking.
Fiți atenți de ce:
Creanța Raiffeisen contra Astra Asigurări este de cca 2,4 mld lei (cca 530 mil euro). Creanța constituie totalul sumelor pe care Astra Asigurări ar fi trebuit sa o achite în caz de producere a evenimentului asigurat (incendiu, indundație etc.). Suma arătată este înscrisă ca o creanță sub condiția suspensivă a producerii riscului, ceea ce înseamnă că Raiffeisen nici măcar nu are drept de vot în adunarea creditorilor, dar, cu toate acestea, suma figurează în contabilitate ca o creanță de încasat, ceea ce înseamnă că a generat și un provizion corespunzător. După radierea Astra Asigurări (consecință a lichidării), această creanță se va stinge și ea, ca și creanța Fondului de Garantare. De-abia atunci, la Sfântu’ Așteaptă, provizionul de 530 de milioane de euro va fi pe deplin utilizabil – până atunci va sta în conturile BNR, cu dobânzi real negative. Comparați acum suma de 49 de mil euro (pe care Raffeisen susține că a fost nevoită să o constituie ca provizion contra riscului de dare în plată, deși nu a primit mai mult de 200 de notificari până în prezent) cu suma de 530 de mil de euro generată de mirifica afacere cu Astra Asigurări. Credeți că Raiffeisen va da în judecată Statul român și pentru suma de 530 de mil euro? Întrebarea este retorică, dar, totuși, țin să vă răspund: nu. Din două motive – procesul la ICSID pe tema legii dării în plată e unul inventat pentru a pune presiuni pe Curtea Constituțională; afacerea cu Astra Asigurări ar devoala niște chestii nasoale, mai rele decât simpla incompetență, simpla greșeală managerială de Dorel și simpla inadecvare a afacerii proprii la condițiile locale.

Și acum, consecințele pentru consumatori și contribuabili.
Primele plătite de consumatori nu se mai restituie. Mai mult chiar, debitorii vor trebui să achite alte polițe de asigurare, la alte societăți de asigurări, căci casele ipotecate nu pot ramâne neasigurate, iar societățile de asigurari vor fi alese din nou, pe spranceana, de banca, fara ca debitorul sa aiba vreo implicare sau macar vreo informatie relativa la criteriile de alegere, la sanatatea financiara a noii campioane aleasa de banca etc.

Banii pierduți se vor traduce în costuri suplimentare impuse clienților, în dobânzi negative la depozite, o siguranță mai mică a depozitelor, un profit mai mic al băncii (deja, pe anul 2015 s-a declarat un profit de doar 10 mil euro, în timp ce întreg sistemul bancar declara profit de un miliard de euro; mă întreb ce zic acționarii Raiffeisen, ăia care se duceau la Președinte să îl determine să nu promulge legea DIP; probabil că evaluează performanța managerială după alte criterii, cine știe…). Iar un provizion de 530 de milioane de euro, disponibil peste 4-5 ani (perioada minimă de închidere a unui faliment de asemenea anvergura) este o pierdere contabilă infinit mai mare decât așa-zisa pierdere din spaima lui van Groningen de legea DIP.
Când se va pune problema restructurării, evident, se va apela la banii deponenților (bail-in) și, at the end of the day, la banii contribuabililor (bail-out). Că așa-i în tenis, cum zisei mai sus.

PS Postacii și troll-ii bancari să fie pe poziții. Urmează, marți, un alt tun și o altă greșeală managerială marca Raiffeisen. Discuția acerbă privind legea dării în plată a venit ca o manușă, fiind excelentă pentru camuflarea realelor probleme din bankingul românesc. Le dau postacilor și troll-ilor două indicii: (i) prins pol; (ii) pentru e evita o executare siltă a unui debitor VIP care încă stă in casă, fără plată și cam fără griji, banca a luat în plată casa. Deci, darea în plată e bună, cu condiția ca debitorul să fie VIP.

Raiffeisen Bank revendica o creanta de 2,6 mld lei la Astra Asigurari

Surpriza la Astra Asigurari – Raiffeisen Bank invoca o creanta potentiala de peste 2 miliarde de lei

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter