Mă tem că Guvernul Grindeanu a început cu stângul acest mandat.Eu mă așteptam să văd rapid un buget pe 2017, niște instituții desființate (AAAS) și altele înființate (Fondul suveran de…

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter
Guvernul Grindeanu a început cu stângul acest mandat

Guvernul Grindeanu a început cu stângul acest mandat

Mă tem că Guvernul Grindeanu a început cu stângul acest mandat.Eu mă așteptam să văd rapid un buget pe 2017, niște instituții desființate (AAAS) și altele înființate (Fondul suveran de invesții) sau substanțial modificate (trecerea ANPC în subordinea Parlamentului, de exemplu), înlocuirea programului Prima casă cu un program social de construcție de locuințe, renunțarea de urgență la îndoparea cu dobânzi și alte cadouri a băncilor* și la ajutoarele de stat directe sau mascate acordate corporațiilor multinaționale, impunerea ultra-profiturilor acestora aici, în România, adică la locul în care aceste profituri se fac, și nu în paradisuri fiscale, redeschiderea investițiilor publice, punerea marilor companii publice sub protecția tribunalului etc. 
Și mă mai așteptam la proiecte de mare importanță și anvergură pentru afacerile românești, cum ar fi un nou cod comercial și o regândire a politicii și filosofiei fiscale și, implicit, a codului fiscal și a celui de procedură fiscală.

În schimb, spațiul public este ocupat în mod parazitar de grațiere. Nici măcar seismul în curs de desfășurare la vârful SRI și al DNA nu își mai găsesc loc de această dispută declanșată de ideea greșită, expusă publicului cu jumatate de glas de actualul Ministru al Justiției, transformată de președintele Iohannis în elefantul din sala ședințelor de guvern.
Nici amnistia, nici grațierea colectivă nu sunt de domeniul delegării legislative, adică al ordonanțelor Guvernului (fie ele obișnuite sau de urgență).

Constituția arată, la art. 73 alin.3 lit.i), că aministia și grațierea colectivă se acordă doar prin legi organice. Din art.115 alin.1 din aceeași Constituție rezultă că guvernul nu poate emite ordonanțe în domenii care fac obiectul legilor organice. Guvernul nu poate acorda amnistia sau grațierea colectivă nici chiar prin ordonanțe de urgență, căci supra-aglomerarea pușcăriilor nu este o situație extraordinară a căror reglementare nu suferă amânare (condiția pusă de art. 115 alin.4 pentru a se putea emite o ordonanță de urgență este aceea de a tinde la reglementarea unei situații extraordinare și urgente). Când mă refer la prea mulți pușcăriași pe metru pătrat, nu vorbesc de cei care în mod abuziv, pe nedrept și nevinovați sunt băgați în pușcărie (aceștia pot formula revizuire pentru procese nedrepte, că tot este în corzi sistemul de forță construit de ex-președintele Băsescu) și nici de cazurile sociale grave (care pot fi soluționate prin grațiere individuală). Vorbesc de condamnații pe bune și de cei care nu sunt cazuri sociale. Aceștia nu relevă o situație extraordinară și urgentă. Situații extraordinare și urgente sunt golurile lasate de cele 250 de mii de IMM-uri falite și de cei un milion de cetățeni faliți în epoca post-criză Băsescu – Isărescu. La fel sunt și sutele de mii de copii lăsați acasă de o parte din cei 4 milioane de români care au plecat la muncă în străinătate, printre altele, și pentru că au fost făcuți robi de un sistem bancar abuziv și înșelător, sistem susținut de o clasă politică în cvasi-totalitate nepregătită și coruptă în toți acești ani de așa-zis euroatlantism românesc.

În altă ordine de idei, amnistia și grațierea colectivă sunt instituții de drept penal, prevazute în Constituție, și instrumente de politica penală care nu au nimic rău în sine. Doar că ele trebuie dezbătute în Parlament. Dacă sunt chestiuni urgente, atunci aministia și grațierea colectivă pot fi dezbătute în parlament în procedură de urgență (art.76 alin.3 din Constituție). Spre exemplu, urgentarea procedurii legislative ar putea fi considerată necesară pentru punerea în practică a unor hotărâri CEDO care condamnă România pentru condițiile precare din pușcării. O altă motivație serioasă a urgentării procedurii legislative ar putea fi necesară stopare a curgerii despăgubirilor impuse de CEDO României pentru aceeași belea, a condițiilor precare din pușcării, despăgubiri care au depașit deja 80 de milioane de euro și continuă să crească în ritm periculos.
Dacă s-ar fi pornit pe acest drum, corect și în linie cu Constituția, nu cred că ar fi avut nimeni de obiectat nimic.

În schimb, s-a pornit cu această idee proastă de acordare a grațierii colective prin ordonanță de urgență, iar această gafă va fi un stigmat al acestui guvern nu săptămâni, ci luni sau chiar ani de zile de acum încolo.
Globaliștii, știrile fierbinți și unitățile miliare de știri nici nu puteau spera la un cadou mai frumos…

*aflu din ziarul Bursa de azi, spre exemplu, că Ministerul Finanțelor tocmai s-a împrumutat de la bănci cu 500 de milioane, de ce Statul român continuă să se împrumute de la bănci și nu de la populație, nu înteleg oamenii, în loc să țină în depozite bancare câteva zeci de mld de lei, cu dobânzi de toată jena, ar putea cumpăra obligațiuni de stat, cu dobânzi cu 2-3 puncte peste dobânzile de 0,5% pe care le aruncă băncile, ca pe niște grăunțe, acestor deponenți obligați, practic, să își țină în bănci economiile, până la un bail – in …

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter