Oamenii, ca persoane, sunt f?cu?i, a?a cum st? scris în Genez?, dup? chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu[1]. Din momentul în care omul a putut spune “eu sunt cel ce sunt”,…

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter
Irepetabil și de neînlocuit

Irepetabil și de neînlocuit

  1. Oamenii, ca persoane, sunt f?cu?i, a?a cum st? scris în Genez?, dup? chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu[1]. Din momentul în care omul a putut spune “eu sunt cel ce sunt”, s-a f?cut separa?ia net? între “eu” ?i “non-eu”, între sinele fiec?ruia ?i to?i ceilal?i, între “eu” ?i restul lumii. Acela care a putut spune c? exist? pentru c? este ?i are nu nume, acela a fost prima persoan?.

Cuvântul “persoan?” deriv? din persona care, în latin?, în sensul s?u originar, însemn? masc?. În greaca veche, ceea ce în?elegem acum prin masc? era ???????? (pros?pon). Ulterior, cuvântul persona a desemnat rolul sau caracterul jucat de actor în teatrul antic[2]. Masca, în teatrul antic, era utilizat? pentru a accentua tr?s?turile sau vocea actorului ?i pentru a focusa privirile pe el. Cu ajutorul m??tii puteai în?elege c? cel care o poart? este un personaj anume din pies? (în acela?i timp, masca ascunzând identitatea real? a actorului). Interesant este c?, dupa toate probabilit??ile, se foloseau aceste persona (=m??ti) ?i în procesele civile, în chiar acela?i scop, de focusare a aten?iei pe “actorii” spectacolului judiciar. De aici, probabil, au derivat starea civil? ?i atributele clasice ale persoanei, dar ?i drepturile ?i libert??ile sale, întrucât rolul jucat de actorii spectacolului judiciar era stabilit dup? un scenariu, adic? dup? ni?te reguli ?i tipare care au putut fi legile interpretate sub forma unor precedente judiciare, “actorii”, m??tile, jucând acela?i rol prestabilit, cunoscut ?i re-cunoscut, în via?a real?, adic? în comunitatea din care f?ceau parte, sau roluri diferite.

Romanii identificau o persoan? prin trei atribute : nomen (nume), tractatus (receptarea de c?tre ter?i a acestui nume, intelesul pe care grupul, comunitatea îl d? acestui nume) ?i fama (reputa?ia). Mai mult, romanii se identificau ?i prin porecl? (cognomen). Spre exemplu, cel pe care, din legendele primilor cre?tini, îl ?tim sub numele de Nero se identifica, de fapt, cu sintagma Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus, poreclit Ahenobarbus (barb? de aram?).  Dup? regulile de azi, numele acestui tip ar fi fost Nero Claudius Germanicus (prenume ?i nume de familie), Caesar Augustus (m?ritul împ?rat) fiind reputa?ia acestuia. Noi i-am fi zis “cel ro?covan” ?i nu ne-ar fi mirat deloc care are par ro?cat.

Civiliza?iile orientale se fereau s? dea nume de acest gen oamenilor, întrucât se credea, nu f?r? oarecare temei, c? odat? cunoscut ?i pronun?at numele real al persoanei, aceasta intra în st?pânirea celui care rostea acest nume. Adev?rul este c?, dintr-o sumedenie de identit??i, una singur? devine acceptat? social, cea “fixat?” prin nume. Numele te scoate din anonimat, dar este ?i atributul care atrage aten?ia asupra ta, transformându-te în ?int? sau finalitate.

Exist?, deci, un ego cu con?inut juridic, fundamental din punctul de vedere al con?tiin?ei individuale, dar, desigur, exist? ?i un ego psihologic.

Chiar dac? actorii nu mai poart? m??ti pentru a reliefa caractere, noi, ceilal?i, purt?m m??ti în continuare, cu sau f?r? voie. ?i facem asta în via?a de zi cu zi. Avem, cu sau f?r? voia noastr?, o sumedenie de alter ego, de pseudonime ?i avataruri, care ne fac mai mult sau mai pu?in vizibili. Profesorul meu de filosofie juridic? din facultate, dl Stepanescu, avea o parabol? cu care ne încurca pe noi, juri?tii în formare care tocmai aflau câte ceva despre coordonatele juridice ale identit??ii persoanei (starea civil?, în limbaj juridic). El spunea c?, atunci când doi oameni sunt în dialog, vorbesc cel putin 6 persoane diferite în acela?i timp, întrucât, în persoana unui om exist? cel pu?in 3 identit??i : (i) a?a cum crede el c? este; (ii) a?a cum crede pre-opinentul lui c? este; (iii) a?a cum este el în realitate. Desigur c?, în func?ie de num?rul de persoane cu care intr? în dialog, personajul nostru are atâtea identit??i, mai mult sau mai pu?in conforme cu realitatea, câ?i pre-opinen?i are.

Exist?, desigur, persoane f?r? identitate, întrucât societatea, din varii motive, nu i-a recunoscut, nu le-a facut acte, i-a considerat disp?ru?i ori pentru ca cineva le-a furat identitatea. Aceste persoane nu poart? m??ti. Practic, sunt invizibile. Lumea în care tr?im, o lume a imaginii, a virtualului, a socializ?rii pe internet, face ca persoana, chiar daca are nume, s? fie invizibil?, totu?i, întrucât reputa?ia, mai ales cea de pe paginile de internet (m?surat? în like-uri, share-uri, tweet-uri, comments-uri, stars-uri etc.) înlocuie?te persoana real?, virtualul elimin? sau neutralizeaz? naturalul. Cât de periculoas? este, mai ales pentru adolescent, aceast? efasare sau blurare a personalit??ii proprii, ne-o arat? jocul Balena albastr? sau, ?i mai realist, serialul de pe Netflix 13reasonswhy.

Poate ca persoana este masca sau aparen?a pe care cineva o arat? lumii pentru a-?i ascunde identitatea real? sau pentru a atrage aten?ia asupra unor tr?s?turi pe care le vrea accentuate, definitorii pentru identitatea sa vizual? sau social?. Poate c? to?i suntem personaje într-o pies? de teatru global în care de cele mai multe ori nu suntem con?tien?i c? juc?m ?i nici c? interpret?m un rol. Dar, fundamental suntem individualit??i irepetabile, subiecte de drepturi cet??ene?ti[3]. ?i când aceast? realitate este blurat? sau ?tears?, ne pierdem individualitatea, nemaifiind capabili s? spunem c? noi suntem chiar cei ce suntem. Ajungem s? fim tr?i?i de al?ii, ca ?i când am fi baterii c?rora li se dreneaz? rapid energia (oricum pu?in?) înmagazinat?.

 

  1. Ce înseamn?, totu?i, “eu”, dincolo de no?iunea juridic? a persoanei?

Sunt eu, oare, doar genele mele? Dac? este a?a, ce anume  din ADN-ul nostru ne face oameni? Ce anume din ADN-ul meu face din mine un Eu? Ce face din mine o Persoan??

Omul, în plan anatomic (sau fizico – chimic, dac? vre?i) este un ansamblu de celule de tip mozaic. Niciuna dintre acestea nu este identic? alteia, întrucât nu respect? un cod genetic unic. Toate, absolut toate celulele, sunt diferite între ele. În interiorul întregului, aceste celule – unicat concur? la formarea de tip mozaic a eului fizic. De aceea, niciun corp fizic nu este identic cu altul. Nu se pot ob?ine prin clonare arti?ti geniali, cercet?tori ?i oamenii de ?tiin?? epocali sau, pur ?i simplu, un om bun obi?nuit, un om “de treab?”. Acestea sunt fantezii, a?a cum declara Ulrich Bahnsen[4]. Dar nici personajele malefice ale istoriei nu se pot re-construi prin clonare. Din fericire.

E evident c?, inclusiv pe plan fizic, suntem unici, irepetabili. ?i, de fapt, este bine, este etic, este confortabil s? credem asta.

În plan imagistic, “eu” înseamn? cel pe care îl pot vedea în oglind?, dar ?i cel care, în somn, nu reu?e?te s? se vad? în oglind?, întrucât în vis spa?iul ?i timpul nu exist?. În plan senzorial, “eu” înseamn? Eul pe care îl pot percepe fizic, la fel cum pot percepe fizic ?i non-eul[5]. Dar “eu” sunt ?i cel ce este con?tient c? exist? ?i ca, în plus, e diferit de lumea exterioar? (non-eu). În sensul evolu?ionismului, eul fiec?ruia este ?i animalul interior, atavismele fiec?ruia, cele ce se afl? la originile îndep?rtate ale speciei omului ?i de care nu suntem con?tien?i.

Pe plan mental ?i psihologic, omul înseamn? cu mult mai mult decât omul în plan fizic, tri-dimensional. Este foarte probabil ca mul?i dintre noi ne sim?im bine în pielea noastr?. E clar c? Hitler, în momentele sale de glorie, se sim?ea bine în pielea lui, dar la fel stau lucrurile, s? zicem, ?i cu boxerul profesionist Floyd Mayweather sau cu vedeta pop Justin Bieber. Dar fiecare avem propriile dorin?e ?i proiec?i mentale în ce ne prive?te, fiecare suntem într-un fel acum, diferit de cel în care era acum 20 ani, s? zicem, ?i, foarte probabil, diferit de cel în care vom fi peste 20 de ani. Am vrea s? fim mai buni, am vrea s? fim altfel; uneori reu?im, alteori, nu. Unii dintre colegii mei de breasl?, de exemplu, î?i marcheaz? prezen?a prin num?rul de înmatriculare a ma?inii proprii care con?ine, neap?rat, seriile de litere AVO, JUS sau LEX.

De aceea suntem fiin?e ale op?iunii, ?i nu fiin?e ale destinului. De aceea cre?tinii cred c? oamenii se pot schimba ?i î?i pot sp?la p?catele.

Eu sunt alegerile ?i optiunile mele, faptele mele, cele care modific? permanent realitatea în care exist ?i sunt.

Cred, îns?, ca cea mai important? parte a eu-lui nostru nu se afla în noi, ci în extensiile noastre în ceilal?i. Eu sunt ?i emo?iile mele, întotdeauna canalizate c?tre al?ii, precum sunt ?i amintirile mele, mo?tenirea mea cultural?, ?i sunt, mai presus de orice, continuarea, extensia mea în cei care m? cunosc. Persoana mea este în sufletul celor care au compasiune pentru mine, stafia mea este în mintea celor care m? ur?sc. Eu sunt nu doar cel ce se vede în oglind? ?i face umbr? Pamântului, ci ?i cel ce se afl? în sufletul sau în mintea celor ce au emo?ii sau amintiri în leg?tur? cu mine. Din acest motiv, eu exist nu numai în prezent, ci ?i în trecut (?i eu, ?i cei care m? cunosc, avem amintiri despre mine), precum ?i în viitor (în op?iunile mele, în alegerile din viitor ale celor care vor fi pus pre? pe experien?a ?i tr?irile mele în ce-i prive?te). Eu sunt o fiin?a a timpului, o fiin??, practic, atemporal?. Acesta este motivul pentru care transhumani?tii, care încearc? s? ne spun? c? putem tr?i sute sau mii de ani, se în?eal?. Nu putem tr?i doar în prezent, avem o istorie ?i un viitor. Nu putem fi redu?i la o cifr?.

Noi to?i suntem parte din comunit??i care au, la nivel subliminal sau intui?ional, o con?tiin?? de grup. Este o realitate indeniabil?. Ca persoan? suntem nodul de care se leag? o infinitate de fire a c?ror substan?? este compus? din memoria, afec?iunea, emo?iile pozitive sau negative ?i mo?tenirea noastr? cultural?. Dar aceast? încâlceal? (entanglement, în englez?) nu neag? con?tiin?a individual? ?i nici liberul arbitru, cât? vreme putem spune “eu”, f?când astfel distinc?ie net? între propriul sine ?i to?i ceilal?i, între “eu” ?i “non-eu”. Eucharistia (împ?rt??ania) cre?tin? este un exemplu de tr?ire comun?, colectiv?, care nu anihileaz? eu-l, ci îl încurajeaz? s? se manifeste plenar în sânul comunit??ii. În schimb, prin reînvierea ancestralei con?tiin?e colective, în forma de dinainte de a fi f?cut pasul c?tre con?tiin?a individual?, înainte de a fi spus “Eu sunt cel ce sunt”, am putea (re)deveni p?r?i dintr-un întreg care este dincolo de con?tiin?a noastr?, dincolo de ceea ce ar trebuie s? însemne “Eu”. Am putea redeveni “Noi”, eul, sinele, dizolvându-se în “noi”, f?r? ca un membru al con?tiin?ei colective s?-?i mai poat? controla via?a pe deplin ?i f?r? a mai avea libertatea op?iunii contrare interesului de grup. Conspira?ioni?tii au un nume pentru asta: egregor.

Iar acest lucru este angoasant.

 

 

  1. Prin consecin?ele pe care le poate avea la nivel de libertate de con?tiin?? ?i de op?iune, con?tiin?a de grup în care eu-l se dizolv?, pierzându-se, poate fi paralizant?.

Suntem consecinte ale virtu?ilor sau, dimpotriv?, ale p?catelor str?mo?ilor, ale fericirii sau, dimpotriv?, ale suferin?elor lor. Suntem un pic din aproape to?i str?mo?ii no?tri, iar aceast? cantitate infim?, ca în teoria haosului, poate determina consecin?e enorme.

Nu mai suntem noi, persoane cu drepturi ?i libert?ti, ci substan?a din care va evolua ultra-omul, masa de coral pe ram??i?ele c?reia se va ridica aceast? nou? specie de fiin?? inteligent?.

Nu mai suntem persoane, cu nume, trecut, memorie, emo?ii ?i extensii în ceilal?i, ci simple cifre.

Exist? profe?ii care se împlinesc prin simplul fapt c? se rostesc. Gradul în care o profe?ie sau o “profe?ie” (o dorinta pe care ?i-o construie?te ?i planific? cineva se nume?te în limbaj corporatist wishfull thinking) se apropie de realitate depinde în mare m?sur? de persoana celui care emite profe?ia. Dac? profetul Daniel le vorbea doar regelui Babilonului ?i curtenilor s?i, Bill Gates le vorbe?te tuturor celor peste 4 miliarde de oameni care au acces la internet. Numele lui, în sine, este un tag, adic? un fel de cheie de c?utare pe internet care concentreaz? browser-ele de internet pe acest nume, rezultatul c?ut?rii fiind de ordinul milioanelor de pagini, în toate limbile Pamântului. A?a c?, dac? astfel de “profe?i” î?i doresc ca popula?ia planetei s? se reduc?, în scurt timp, cu 10-15%, pentru a reduce emisiile de dioxid de carbon, rezultat al respira?iei[6], atunci e foarte probabil ca multe alte milioane de persoane s? î?i doreasc? acela?i lucru ?i, voluntar sau involuntar, s? pun? um?rul la împlinirea acestei profe?ii. De aici ?i recrudescen?a cultului mor?ii pe net si la tv.

[1]Cind Moise l-a intrebat pe Cel ce ii vorbea pe Muntele Sinai sub forma fizica a unui lujer aprins, Acesta i-a raspuns : Eu sunt Cel ce sunt (YHWH), mai exact, „Eu sunt Cel ce sunt si stiu ca sunt”. In Cartea vietii din Apocalipsa, toti suntem Unul.

[2]Persona a devenit personaj, in sensul modern al cuvintului. Conform Wikipedia, exista si o traducere alternativa a cuvintului persona ca fiind derivat din verbul per sonare, adica a amplifica si reverbera un sunet, masca, in acest inteles, fiind mai aproape de sensul de porta-voce decit de cel de atractie a privirilor.

[3]Precizare : oricât ni s-ar p?rea de oribil acum, sclavii antichit??ii sau sclavii sec. XVII – XIX  nu erau persoane, ci lucruri. Sclavii nu aveau drepturi, ci erau obiecte ale unor drepturi ale altora. Ei se identificau printr-un nume mic (echivalentul prenumelui modern), la care se adauga numele st?pânului s?u. Pe de alta parte, cât de liberi sunt particularii supra-îndatora?i ?i angaja?ii captivi ai corpora?iilor, care tr?iesc pentru a consuma (în loc s? consume pentru a tr?i)?

[4]Ulrich Bahnsen, AND-ul : dispari?ia unui mit, în Die Zeit, 12.06.2008, preluat pe site-ul Quibono, la adresa http://quibono.net/adn_disparitia_unui_.html.

[5]Solipsismul, un curent filosofic idealist-subiectiv, pretinde c? singura realitate fizic? este eu-ul, con?tiin?a individual?, întreaga realitate exterioar? existând exclusiv în aceast? con?tiin?? individual?, concret?. Pentru adep?ii acestui curent filosofic, realitatea exterioar?, fizic?, nu este ceva ce se oglinde?te sau se reconstruie?te în mintea noastr?, ci o construc?ie mental? a fiec?ruia dintre noi. De aici consecint? ca realitatea “arat?” în moduri infinite, nu numai sub raportul num?rului de persoane care au con?tiin?? creatoare de realitate exterioar?, ci ?i sub raportul schimb?rii în timp a modului de percep?ie ?i de gândire (social?, comunitar?, religioas?, ideologic?, economic?, filosofic?) precum ?i sub raportul moravurilor, iar acest lucru face ca “realitatea” s? fie schimb?toare de la o epoc? la alta, de la o genera?ie la alta. În astfel de condi?ii, nu mai putem fi siguri de nimic, cu excep?ia faptului c? exist?m ?i gândim. Totul devine virtual, imaginativ ?i, deci, iluzoriu. Pe de alt? parte, este, totu?i, cert ca omul reac?ioneaz? la realitatea exterioar? ?i prin mecanisme automate, instinctuale, precum ?i prin emo?ii ?i judec??i prescurtate (olig-ra?iune). De aici concluzia cert? c? realitatea exterioar? exist? independent de noi ?i de con?tiin?a noastr? individual? ?i c?, de fapt, mintea noastr? este construit? pentru a oglindi ?i reconstrui realitatea, pentru a o în?elege ?i a ne adapta, iar sistemul senzorial ne este construit pentru a percepe realitatea ?i pentru a reac?iona la schimb?rile mediului, în vederea auto-conserv?rii.

[6]Bill Gates crede sincer c? schimbarile climatice sunt cauzate (?i) de emisiile de carbon ale popula?iei, începând cu respira?ia :  http://thetruthwins.com/archives/to-the-global-elite-the-math-is-simple-human-overpopulation-is-causing-climate-change-so-the-solution-to-climate-change-is-population-control. E foarte probabil ca ideologia funda?iilor sale s? se refere ?i la alte gaze emanate de om sau, ?i mai ?i, de la multiplele miliarde de animale domestice crescute pentru carne ?i alte produse alimentare. O popula?ie mai scazut? ar însemna, desigur, un necesar de alimente mai redus. Este preocupant c? aceste sus?ineri ?ocante nu sunt simple ideologii ong-iste, ci chiar politici gândite ?i implementate la nivelul ONU – Fondul ONU pentru Popula?ie are în program controlul cre?terii popula?iei, prin intermediul vaccinurilor. Autorul textului citat se întreab?, pe bun? dreptate, ce nu ne spun cei implica?i c?ci, de vreme ce vaccinurile sunt menite a evita boli, deci a ?ine oamenii în via?a, cu consecin?a sporului natural al popula?iei, cei implica?i v?d vaccinul ca un instrument de reducere a popula?iei, de unde concluzia c? nu este vorba chiar de un vaccin, ci de substan?e care înoculeaz? microbi meni?i a reduce func?ia reproductiv?, exact ca în scenariul din Inferno de Dan Brown.

Imitrex Online
Buy Motrin
Buy Indometacin Online
Arcoxia

DistribuieShare on FacebookShare on Google+Tweet about this on Twitter