De la 11 inițial, la 19 bănci sancționate pentru deformarea comportamentului contractual al consumatorilor – este performanța la care a ajuns ANPC zilele acestea.
Respectiva instituție a Statului roman a considerat că cele 19 bănci au avut un comportament comercial încorect contra consumatorilor, motiv pentru care le-a amendat și, complementar, a emis ordine de încetare a acestor practici comerciale incorecte, cu consecința re-emiterii unor grafice de rambursare a creditelor pe termen lung cu rate egale („anuități”, cum li se zice în jargon bancar) și a echilibrării prestațiilor părților. Este posibilă sau urmează a fi impusă judiciar o redesenare a ratelor achitate până azi sau a ratelor de achitat în viitor, precum și restituirea de către bănci a sumelor achitate de consumatori nedatorat.
În orice caz, consider sancțiunea foarte ușoară, asta pentru că este vorba de aproape toate băncile din sistem, care au acționat cartelar – pentru astfel de fapte se aplică, de regulă, sancțiuni de până la 4% din cifra de afaceri.
Mai jos aveți câteva considerații de ordin principial referitoare la aceste sancțiuni – care sigur vor fi atacate în instanță de toate cele 19 bănci, plus asociațiile lor de lobby.
Ratele la creditele pe termen lung pot fi egale. Nu e obligatoriu să fie descrescătoare.
Obligatoriu este ca banca să ofere consumatorului opțiunea reală, sănătoasă, între rambursarea în rate egale sau în rate descrescătoare. Nu a existat o asemenea opțiune. Speculând reglementarea cu privire la gradul maxim de încărcare și nevoia urgentă de credit (de exemplu, pentru că avansul de 25% din prețul casei ar fi putut fi pierdut în caz de neplată din credit a restului de 75%) și practicând în cartel modele prefabricate de contracte și grafice de rambursare, băncile au manipulat consumatorii. În mod rațional și liber consimțit, cunoscând întinderea obligațiilor și amplitudinea riscurilor asumate, consumatorii nu ar fi contractat și nu și-ar fi asumat obligația de a plăti în primii 10-15 ani doar dobânzi și comisioane și aproape nimic din capital.
În plus, matematica ratelor egale și statistica evenimentelor potențiale relative la credite pe zeci de ani au fost măsluite, cifrele reale fiind ascunse. Din grabă și intimidare, consumatorul nu a putut sesiza împărțirea ratelor lunare în 10% fracțiuni din capital (principal) și 90% dobânzi, comisioane și alte costuri bancare. Foarte târziu, când nu prea mai putea face nimic – căci, în mod aberant, legea face din contractul de credit un titlu executoriu în el însuși – consumatorul a observat că, practic, a fost un chiriaș în casa pe care se credea proprietar deplin, plătind băncii o sumă lunară de 2-3 ori mai mare decât o chirie normală. Și, din nou, consumatorului NU i s-a dat opțiunea de a NU contracta un credit, ci de a lua, de exemplu, o locuință cu chirie. Asta în condițiile în care, oricum, costul creditului era umflat de clauzele abuzive relative la dobânzile variabile sau ascunse sub denumirea de comisioane de risc ori de cursul de schimb valutar net defavorabil consumatorului.
De ce acest comportament abuziv și auto-destructiv al băncilor? Pentru că “trebuia” să crească creditarea, deci consumul, deci construcțiile și materialele de construcție, deci tva-ul colectat la buget, toate acestea pe seama consumatorului manipulat și supus abuzului de putere economică.
NU se poate face economie de piață pe seama captivității contractuale și a nenorocirii financiare a unor familii. Statul trebuie să fie democratic și social, iar nu cinic și câinos. Statul trebuie să se întemeieze pe dreptate, iar nu pe japcă și comportament de junglă. La fel și corporațiile bancare. În caz contrar, comerțul e incorect și generează neîncredere în democrație și în economia de piață. Iar noi nu ne dorim nici chinezificare, nici rusificare sau putinism bancar.
În asta constau practicile comerciale incorecte ale celor 19 bănci sancționate de ANPC. Asta sancționează Legea nr.363/2007. Cu amenzi, refacerea graficelor de rambursare, realocarea plăților pentru rate din capital și chiar restituirea unor sume de bani de la bancă la consumator.
PS Foarte multă lume e sceptică asupra efectivității acestor măsuri. Păi, așa a fost și în cazul #raiffeisenleaks. A durat 6 ani procesul. Și l-am câștigat. Acum, peste 9200 de clienți primesc înapoi de la Raiffeisen peste 22 de milioane de euro, fără să aibă habar măcar cui i se cuvine meritul de a li se fi făcut acest cadou.